O pauză binemeritată la Lacul Capra, un moment de relaxare pură și o "bălăceală" revigorantă înainte de finalul traseului.
După efortul intens al urcării și peisajele dramatice de pe creastă, Lacul Capra ne-a întâmpinat ca o oază de liniște. Este locul unde muntele pare să respire odată cu tine, iar apa rece, de un albastru profund, te invită la o pauză lungă.
Nu puteam trece pe lângă el fără o mică "bălăceală" — doar picioarele, desigur, cât să simțim prospețimea tăioasă a apei glaciare. A fost exact ce aveam nevoie pentru a ne revigora simțurile. Am stat minute bune pe iarbă, privind cum soarele se reflectă în oglinda lacului, lăsând oboseala să se topească în zgomotul ușor al vântului.
Această oprire a fost momentul de relaxare perfect înainte de a începe coborârea finală și terminarea traseului. O amintire prețioasă dintr-o zi în care Făgărașul ne-a arătat ambele sale fețe: forța brută a stâncii și liniștea sublimă a lacurilor sale înalte.